primavara (?)

m`am obisnuit sa imi pastrez pozele, atat pe facebook, cat si in laptop, in foldere cu numele anotimpurilor.. asa ca albumul “fall”, “winter” si “spring” isi gasesc locul printre miile de amintiri.. sentimentul de fericire pe care il emana este totusi unul descrescator.. si eu nu am nici un chef sa scriu acum, dar simt nevoia, pe de o parte..

sunt genul de om care gandeste pe termen lung, si probabil cand am inceput albumul”fall” imi imaginam ca si “spring” va avea acelasi gen de poze, cu aceleasi persoane.. contrar asteptarilor mele, nu a fost asa. Oamenii se schimba, prietenii dispar, iubirile se sting. Ai turnat o caldare de apa peste dragostea ta pentru mine; ai vazut ca nu se stinge de tot, ai pus-o sub o cascada si ai lasat-o acolo, in voia torentului, sperand ca intr-o buna zi va disparea orice urma de Noi. Nu am de gand sa ma lupt cu natura, nu pot opri apa.. sper doar ca focul a fost atat de puternic incat nu s va stinge de tot.. vor ramane macar scanteile.. [unde a fost foc, raman scantei] problema e daca se vor mai aprinde vreodata, si daca se vor mai aprinde, cand? vor crea un foc de tabara sau o mica flacara ca cea de la chibritul cu care imi aprind tigara cand mi se termina gazul de la bricheta? va fi lasat sa arda in voie si sa se intinda, asa incat sa incendieze totul in jur si sa readuca trecutul la viata? sau va fi inabusit din nou de apa uitarii, in care inoata de zor dispretul si suferinta? nu vreau decatsa iti dai seama ca  nu putem trai fara foc, fara caldura, fara dragoste.. nu vreau decat sa mai dai o sansa acestei flacari care nu s-a stins inca de tot.. jarul mocneste inca, scanteile se joaca, privind intrebatoare daca vor mai da nastere in curand la artificii.. dar tu.. tu esti rece.. minciunile mele te-au inghetat, nu pot sa te scot la suprafata si sa te resuscitez, am mainile legate; lanturile neputintei sunt grele, abia imi permit sa ajung la fereastra si sa vorbesc cu luna, sa o rog, ca macar ea, ca martora a dragostei noastre, sa te faca sa intelegi adevarul; dar nici ea nu ma poate ajuta, ea este rece, ca si tine de altfel.. nu poate sa iti incalzeasca inima inghetata.. astept dimineata, ma uit la soare.. ochii imi lacrimeaza, nu pot sa il privesc, dar ii vorbesc: asa cum poate readuce natura la viata primavara, asa ar putea sa reinvie si dragostea noastra, sa ne rescrie povestea, sa te faca sa intelegi.. Dar nu vrea sa ma ajute.. e prea mult, prea greu.. tot ce a fost de spus s-a spus deja..

trebuie sa ma las pe mana Destinului